ne scăldăm insomniile
în ceşti de cafea
trăim pe-un biscuite
ce se topeşte
ca aurolacii
privim
capacul de canal al cerului
luna
la eclipsă
mai cade un înger
printre noi
ne aruncă în beznă
păcatul
pe cortex
ni se târăsc melcii tăcerii
mutilaţi de schijele gândurilor
în noi şi-a făcut cuib
tristeţea
pasăre neagră
în cruce de lemn
suntem aurolacii universului
ne drogăm cu speranţe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu