Cărări - Burde Victor

         Mai întoarce o dată, capul înapoi
         Chiar de ştii că despărţirea doare,
         De-acum femeie vom fi o cărare,
         Pentru orişicine - nu şi pentru noi.

         Vom mãnca azima grâului trudit,
         Din merindea zilei lângă alt ulcior
         N-o să vadă nimeni lacrima de dor,
         Când cuţitul taie, tainul împărţit.

         Ti-am jurat iubire si mi-ai fost mireasă,
         Mi-ai jurat credinţă - toate fară rost,
         Nu vom şti niciunul “ceva” ce n-a fost,
         De ne-aşternem somnul, într-o altă casă.

         Si pe şirul vieţii umbre dorului
         Fiecare-n vreme va gândi la altul,
         Câte toamne pline, ne-ar fi dat Prea-Naltul,
         Da-i târziu şi fiecare, merge pe cărarea lui…