cu care dintre ochi să îți sărut lumina
de mersul îmi e noapte în prea senină zi
iar gura prea săracă de buzele-ți flămânde
și șchioapă crunt când vreau să te dansez
cu ce amarnici umeri să îți aștept odihna
degeaba vine ploaia, nu cresc decât în jos
ca niște falnice și mult prea grele aripi
cu ce veșminte, gol, să mă întorci pe dos
cum să-mplinesc frumoasele-ți dorințe
de inima-mi e stâncă pierdută in pustiu
nu pot decât să te ador, curată, ființă
și soclu de statuie albă, statornică să-ți fiu
ce pași să mai învăț acuma
merg înapoi de când mă știu
mai bine ia de mână luna
iubește-mi lipsa, nu-i târziu.
11 03 2012
Ștefan Oană
de mersul îmi e noapte în prea senină zi
iar gura prea săracă de buzele-ți flămânde
și șchioapă crunt când vreau să te dansez
cu ce amarnici umeri să îți aștept odihna
degeaba vine ploaia, nu cresc decât în jos
ca niște falnice și mult prea grele aripi
cu ce veșminte, gol, să mă întorci pe dos
cum să-mplinesc frumoasele-ți dorințe
de inima-mi e stâncă pierdută in pustiu
nu pot decât să te ador, curată, ființă
și soclu de statuie albă, statornică să-ți fiu
ce pași să mai învăț acuma
merg înapoi de când mă știu
mai bine ia de mână luna
iubește-mi lipsa, nu-i târziu.
11 03 2012
Ștefan Oană
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu