Licornii vin când mi se-adapă muza
În apele albastru de cobalt
Să-mi crească în tărie şi înalt
Ca isoscelului ipotenuza.
Când falnic întuneric se destramă
Şi-i înghiţit de zorii siderali
Iar noaptea se împrăştie-n fractali
Fantasme statice în hologramă,
E-un cumul ce se-nalţă către rugă
Doar flash-uri sunt retinele fugare
Restanţe vii din visele gregare
Pe unde viaţa m-a purtat în fugă.
Licornii vin, dar muza mi-e mofluză
Vin zorii cât ea este încă trează
Iar luna de aramă înoptează
Pe val de mare-n braţe de meduză.
Mi-e muza răzvrătită şi uitucă
Şi-n capul meu, mulţime de-orologii
Mi-alungă toţi licornii, inorogii
Făcându-mi poezia, o nălucă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu